Indiferent cine eşti şi ce faci, există două aspecte ale vieţii. Din nenorocire, observaţia mea este că majoritatea oamenilor aleg să depoziteze numai pe talerul vieţii materiale. Pentru ei contează doar banul. Şi se înfurie când le spui asta.

- Ia mai lasă-mă-n pace cu prostiile tale, zic aceştia. Filozofia n-o să-mi plătească facturile.

Şi uite una din scăpările lui homo materialisticus: facturile! Apoi va da vina pe copii; că are copii în grijă şi de-aia nu-i arde lui de filozofie! Când, de fapt, „filozofia”, este iubirea înţelepciunii. Le-ar prinde bine copiilor lor şi niscai „filozofie”. Spunând că n-are timp să iubească înţelepciunea spune de fapt că vrea să intre de bună voie în întuneric şi să-şi stingă acolo spiritul, încetul cu încetul.

Aşa este snoava asta pe care am primit-o ieri de la o prietenă messengeristică:

„’Spune că o lebădă splendidă a coborât din înaltul cerului pe malul unei ape, unde un cocoş scormonea după râme. Preţ de câteva clipe, cocoşul s-a uitat uimit la lebădă, după care a reuşit să întrebe:

- Tu de unde vii?

- Eu vin din cer, i-a răspuns lebăda.

- Dar unde este cerul?

Şi frumoasa pasăre a început să-i descrie splendorile cerului. Lebăda a încercat cu elocvenţă să capteze atenţia cocoşului, dar degeaba. Cocoşul a întrebat:

- Dar râme, râme sunt acolo?

- Râme! Nu, bineînţeles că nu sunt!

- Atunci, păstrează-ţi cerul. Eu vreau râme!”

Nu vreau să stric efectul povestirii cu completări inutile. Vă doresc zile pline de filozofie fierbinte. Că dacă aţi citit sau ascultat până în punctul ăsta – sigur nu sunteţi consumatori de râme!

Like! 16