Viata e asa cum e...cu bune..cu rele...si vrand-nevrand suntem obligati sa-i ducem dulcea povara...Dar parca uneori aceasta povara este de nesuportat, asa ca stau si ma indreb :

-Oare de ce? De ce unii au parte numai de lucruri bune in viata (si nu-i invidiez neaparat), iar altii calca din balta in balta improscandu-se atat pe ei, cat si pe cei din jur cu noroi? Pentru ca intotdeauna greutatile vietii care apasa pe sufletul,mintea si umerii unui om, sfarseste de regula prin a se transforma in sentimente urate, cenusii...pline de ranchiuna si ura...si dor de razbunare...simt ca incet-incet...alunec si eu pe aceasta panta, chiar daca ma straduiesc din rasputeri sa ma opun...sper din suflet ca aceste energii negative sa fi invinse si sa pot zari din nou...o firava raza de lumina...sper...si sper...si voi spera in continuare....

Like! 14