Nu mă consider o femeie perfectă. Am momente și momente. Zile în care pretind ca lucrurile să iasă cum vreau eu, zile în care las totul în mâinile vieții. Momente în care mă încăpățânez și lupt pentru a obține ceea ce-mi doresc, momente în care aș renunța pentru că mă simt obosită.

Nu mă consider o femeie minunată, mă consider o femeie și atât. Când spun femeie spun răbdare, dragoste, vise, eleganță, vorbe, fapte, zâmbet și modestie.

Nu mă consider un om fără defecte, am multe complexe, deseori vorbesc prea mult și ascult prea puțin, deseori uit, mă supăr din orice și cântăresc fiecare cuvânt deși îmi fac rău.

Nu urăsc pe nimeni, am învățat să ignor. Iert ușor, uit cam greu. Am învățat să îmi cer iertare, să-mi recunosc lipsurile, să îmbrățișez mai des, să dansez printre răutățile altora, să fiu protagonista vieții mele, să împart scena cu persoana iubită, cu alesul inimii mele. Să fim doar noi doi și prin noi să curgă istoria noastră. Să fim două destine ce s-au întâlnit în acest haos numit viață. S-au ales dintr-o mie, s-au iubit, s-au îndrăgit, s-au unit.




http://eusuntfemeie.blogspot.ro/2013/08/despre-mine-ii.html

Like! 13