După o ceartă, totdeauna, cineva are inspiraţie...cineva suferă, poate amândoi, dar, dacă există cu adevărat iubire, totul trece mult mai repede.

De ce?

De ce-i pustie casa fără tine?
De ce-s privit cu silă uneori?
De ce nu vrei să mai vorbeşti cu mine?
De ce? De ce? Mă-ntreb de mii de ori!

De ce eşti oare tu atât de rece?
De ce nu înţelegi că te-am iubit?
De ce nu vrei să vezi că timpul trece?
De ce nu vrei să crezi că n-am fugit?

De ce nu mai accepţi prietenia?
De ce nu vezi cât sufăr pentru ea?
De ce nu vrei să laşi puţin mândria?
De ce nu umileşti pe-altcineva?

De ce te uiţi la mine tot cu silă?
De ce vrei tu să uiţi că m-ai iubit?
De ce eu îţi inspir atâta milă?
De ce eu pentru tine am murit?

De ce nu-mi mai accepţi tu ajutorul?
De ce refuzi o mână oferită?
De ce voieşti să ţi se ducă dorul?
De ce crezi că eşti foarte fericită?

De ce te-mbeţi atâta cu visare?
De ce tresari dacă visezi urât?
De ce refuzi o mână voitoare?
De ce te temi? De ce urăşti atât?

Like! 29