Dragii mei,nu ati vrea sa traiti si voi cumplita poveste de dragoste ce am trait-o eu,spun cumplita pentru ca asa a fost din prima clipa pana in ultima clipa:in care a intervenit despartirea mea de asa-zisul om pe care l-am iubit cu toata fiinta mea de pamantean!Si acum cand imi amintesc ma apuca fiorii groazei...de regula iubirea...dragostea,iti da acei fiori euforici care te face sa zbori...sa plutesti in extaz de fericire!Pentru mine aceasta iubire nu numai ca imi da aripi de zbor,dar parca eram legata cu un fel de pietre de moara;care parca ma trageau in jos,cand vedeam ca nu sunt iubita,asa cum iubeam eu.In acele momente treceam prin toate starile...de la umilinta pana la decadere,numai stiam daca sa ma rog sa-mi fie curmata aceasta suferinta sau sa mi o curm eu pur si simplu!
Eram aruncata,parasita,abandonata in mocirla vietii,alaturi de o creatura cu chip de om,ramas impasibil deasupra suferintei la care ma supunea.Nu il misca deloc lacrimile mele,acum numai plangeam cu ochii,ci cu sufletul,coronita de lamaita, devenise povara rusinei si dizgratiei...Ma uram pentru ca am lasat sa se nasca si sa se inalte din mine,acel sentiment nobil pentru cine nu trebuia:eram la puntea dintre rai si iad!Omul pe care l-am ales sa impart cu el cele mai frumoase clipe din viata mea,ma supunea la tot felul de chinuri si ma lovea fizic.Si nu ii pasa ca ajungeam la urgente,ori de cate ori numai puteam face fata loviturilor.Era imposibil sa mi dea imposibila iubire,pentru el nu exista asa ceva,caci el e doar un negutator de sentimente,vindea si cumpara tot pt un pret de nimic.Si,asta pana in ziua cand ma-m prins:si,mi-am zis sa ma ridic pana nu-i prea tarziu,sa mai prind din urma alta iubire im(posibila)iubire!Asadar iata-ma la doi ani de la (imposibila iubire)ce inca ma mai cutremura...si cum speranta e cea care ne paraseste ultima,oare ma va mai pune in fata unei imposibile iubiri?si acesteia ce fiori sa-i mai atribui?....

Like! 13